Izvoarele
Nu departe de mănăstire, în pădure, pe malul unii pîrîiaş se află trei izvoare. Încă din vechime se ştia despre puterea tămăduitoare a apelor lor. Tradiția mănăstirii relatează că izvoarele au apărut într-un mod minunat. Demult, atunci cînd mănăstirea era de călugări, în timpul unei slujbe Pascale, a apărut un înger cu lumînări aprinse în mîini. Acolo unde îngerul a pus cîte o lumînare, din pămînt a țîșnit cîte un izvor.
În 1947 țara noastră a suferit de o foame cumplită. Măicuțele au făcut rugăciuni cu steaguri, cu icoane spre izvoare, acolo s-a sfințit apa. După acele rugăciuni a fost o arătare a Maicii Domnului cu sfinții îngeri, care binecuvîntau izvoarele.
Sînt mai multe cazuri de tămăduire a bolilor sufletești și trupești după ce se spală sau se bea apa din izvoare. An de an mai mulți creștini povestesc de binecuvîntările Maicii Domnului.
